Mai multe excepții decât reguli

Limba engleză face parte din grupul limbilor germanice, având la bază limba vorbită de saxonii care au migrat de pe continent. De-a lungul timpului, vechea limbă germanică a fost influențată de limba cuceritorilor scandinavi, romani și normanzi, cei din urmă vorbind un dialect francez. De altfel, limba franceză avea să fie limba oficială a Curții engleze vreme de sute de ani.

Numeroase persoane care vor să învețe limba engleză se lovesc imediat de problema diferenței dintre modul de scriere și cel de citire. Orice încercare de identificare a unor reguli de citire se dovedește a fi inutilă. Același grup de litere se citește într-un fel într-un cuvânt și altfel în alt cuvânt.

Diferențele dintre scrierea și citirea în limba engleză nu pun probleme doar străinilor, ci și nativilor, nu de puține ori unii făcând greșeli de scriere. La școală, copiii învață fiecare cuvânt de două ori: o dată cuvântul ca noțiune, apoi modul de scriere. Spre deosebire de școlile românești, unde scriem cum auzim, exercițiile de dictare din școlile engleze sunt mai dificile.

Diferența dintre scriere și citire a apărut progresiv între anii 1400 și 1700, un fenomen numit de lingviști Marea Deplasare a Vocalelor. În acești trei sute de ani, pronunția vocalelor și a grupurilor de vocale a suferit schimbări progresive, în timp ce modul de scriere a rămas în mare parte neschimbat. Transformări au suferit toate limbile de pe glob, însă în general scrierea a ținut pasul cu vorbirea.

Nu există o explicație certă a acestei modificări a pronunției limbii engleze. Modificarea a apărut întâi în sudul Angliei și ulterior s-a întins în toată Marea Britanie. Unii lingviști consideră că a existat o tendință de eliminare a franțuzismelor din limbă (pătrunse masiv după cucerirea normandă din 1066), alții consideră că a existat o tendință de imitare (greșită) a limbii franceze, vorbită de aristocrația engleză.

Un alt fenomen care a condus la diferențierea scrierii de modul de pronunție a fost apariția tiparului. Reforma protestantă apărută pe Continent a influențat tipărirea Bibliei în limbile locale. Din pricina autorităților romano-catolice din Anglia, tipărirea Bibliei în engleză s-a făcut peste graniță, mai precis în Olanda, de către editori și tipografi olandezi care stăpâneau într-o manieră îndoielnică limba engleză. Așa se face că, în contextul în care în Anglia nu exista o instituție națională (Academie) care să vegheze asupra evoluției limbii, țara a fost invadată, o bună perioadă de timp, de niște Biblii cu o grafie apropiată limbii olandeze, cărți care au avut și ele influența lor. Îndepărtarea de pronunția cuvintelor a devenit și mai mare.

În final, prezentăm câteva exemple de evoluție a pronunției:

Termen: inițial > astăzi

bite: bi:t > bait

meet: me:t > mi:t

mate: ma:t > meit

out: u:t > aut

boot: bo:t > bu:t



Alte articole de cultură generală:
Istoria clauzei de Forță Majoră | Țara Galilor sau Țara Galezilor | Ulfila, misionar și traducător al Bibliei | Cine a descifrat hieroglifele? | Tranziția la alfabetul latin