România este o țară cu o moștenire culturală bogată și o istorie lingvistică unică. Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale acestei istorii este tranziția de la alfabetul chirilic la cel latin. Schimbarea nu a fost doar o schimbare a stilului de scriere, ci și o reprezentare simbolică a luptei României pentru independență și identitate.
Limba română a fost scrisă în alfabet chirilic încă din primul mileniu, ca urmare a influenței politice a primului imperiu bulgar (681-1018 d.Hr.), imperiu care a controlat, cu intermitențe, și jumătatea de sud a Daciei. Stăpânirea bulgară a făcut ca limba diplomatică din Valahia să fie slavona, în timp ce limba poporului era cea română, influențată și ea de limba vecinilor de la sud de Dunăre. Scrisoarea lui Neacșu, de la 1521, cel mai vechi document găsit până acum în limba română, este scrisă în alfabet chirilic și are formule de început și sfârșit în slavonă.
Pisanie mănăstirească în grafie slavonă, anul 1800: „Cu ajutoriul lui Dumnezău Ziditoriul a toate sau făcut această sf bisărică unde să prăznuești hramul marilor mucenici Gheorghie și Ecaterina de robul său Iordachi Lozănschi pentru sufletul său (ș)i a soției sale Ecaterina și fiii săi (ș)i a tot niamul și a tuturor pravoslavnicilor creștini, amin.”
Scrierea în alfabet chirilic a persistat până în anul 1830. În secolul al XIX-lea, intelectualii români au început să susțină adoptarea alfabetului latin. Acesta a fost considerat mai reprezentativ pentru rădăcinile latine ale limbii române și mai ușor de învățat decât alfabetul chirilic. În 1831, Gheorghe Lazăr a creat primul abecedar românesc în alfabetul latin. Acesta a fost urmat de alte abecedare și manuale școlare scrise în aceeași scriere. Mihai Eminescu a susținut și el adoptarea alfabetului latin și a scris poezii folosind acest alfabet. Alți scriitori, precum Ion Creangă și Ion Luca Caragiale, au scris într-un stil care a ajutat la popularizarea noului alfabet și a contribuit la standardizarea limbii române literare. În ciuda opoziției puternice din partea unor segmente ale societății, tranziția progresivă către alfabetul latin a continuat, iar în 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost oficial adoptat de statul român.
Tranziția la noul alfabet s-a făcut treptat, începând cu introducerea în ortografie a unor litere latine, apărând astfel un „alfabet de tranziție” care combina cele două alfabete. Această scriere combinată poate fi întâlnită pe frescele unor biserici și mânăstiri din veacul al nouăsprezecelea.
Act de botez folosind alfabetul de tranziție. Se remarcă amestecul de litere latine cu litere slavone.
Cu toate că alfabetul latin a fost adoptat oficial în anul 1860, scrierea în acest alfabet nu a fost unitară de la început. Literații din Principatele Unite au purtat numeroase discuții în contradictoriu, formându-se două tabere: cei ce doreau o scriere care să reflecte originea latinească a vocabularului românesc (și care aducea cu cel folosit în Franța) și cei ce susțineau scrierea fonetică („scriem cum vorbim și citim cum scriem” – principiul folosit astăzi în limba română). Ambele variante se regăsesc în documentele tipărite în epocă. În cele din urmă, spre sfârșitul veacului al nouăsprezecelea, scrierea fonetică a avut câștig de cauză în dauna scrierii latinizante.
Proces-verbal din 1871, în care se admite „anarhia” ortografică din epocă.
Dacă așa au stat lucrurile în jumătatea de sud a vechii Dacii, în Ardealul care se afla în componența Imperiului Austro-Ungar lucrurile începuseră să se miște chiar mai devreme - cam cu o sută de ani, în secolul al optsprezecelea, urmare a acțiunilor Școlii Ardelene. Menționăm că Școala Ardeleană a fost o mișcare de emancipare politico-socială a românilor din Transilvania, reprezentanții acestei mișcări aducând argumente istorice și filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani din Dacia. Din aceste motive, toate documentele redactate în cadrul mișcării Școala Ardeleană au fost de la bun început în grafia latină.
În încheiere, iată reguli de transcriere a numelor din limbile de alfabet chirilic în limba română - transcrierea numelor chirilice.
Echipa noastră vă stă la dispoziție cu servicii de traducere pentru acte personale sau documente tehnice.